ȘTIAI CĂ: Sulina adăpostește singurul cimitir de pirați din lume?

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada de glorie a oraşului Sulina, aici convieţuiau greci, români, ruşi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, italieni, bulgari, englezi, polonezi etc.

Atunci când inginerul Sir Charles Hartley a reconstruit oraşul, după ce a fost incendiat în totalitate de către englezi, a gândit mai întâi spitalul şi cimitirul.

La început, aici au fost înmormântaţi soldaţi din războiul Crimeii, pe piatra lor fiind menţionate numele portului şi al navei.

Pietrele funerare sunt o adevărată lecţie de istorie, iar epitafurile spun poveştile celor care şi-au găsit sfârşitul aici.

Mormântul lui Magnussen, inginerul danez care a continuat lucrările lui Charles Kühl şi Charles Hartley.

Isabella Jane Robinson, cea mai mare fiică a familiei Robinson, a murit la 28 de ani. Ramura ruptă simbolizează faptul că o persoană moare în tinereţe.

Un text din Evanghelia după Ioan sta scris pe mormântul unui tânăr îndrăgostit: “Nu este mai mare dragostea decât atunci când cineva îşi dă viaţa pentru prietenii săi”.

Este vorba despre povestea de dragoste dintre doi tineri, Margaret Ann Pringle şi William Webster.

Cimitirul maritim din Sulina adăposteşte singurul mormânt din Europa pe care se găseşte celebrul semn al piraţilor: craniul cu două oase încrucişate.

Aici se odihneşte piratul Ghiorghios Kontoguris, care a murit la Sulina, la vârsta de 33 de ani, şi a fost înmormântat de fratele său.

Mormântul prinţesei Ecaterina Moruzi, nepoata lui Ioan Sturza, voievod al Moldovei.

Ecaterina Moruzi a murit în decembrie 1893, căzând în apa îngheţată a Dunării.

Sus, pe cruce, se poate observa coroana regală, iar pe scut este bourul Moldovei şi un grifon.

Grecul Ghiorghios Kontoguris, născut la Kefalonia, era un pirat “de uscat”. Kontoguris nu ataca pe apă, ci atrăgea ambarcaţiunile spre ţărm.

Se folosea de o vacă sau un bou, îi punea o scândură între coarne, de care agăţa două felinare. Plimba animalul pe malul mării, dând impresia că este vorba despre o corabie la mal, care se leagănă în valuri, astfel corăbiile eşuau în malul de nisip.

Legenda spune că Ghiorghios Kontoguris a fost un bun cetăţean, asemenea haiducilor care luau de la bogaţi şi dădeau săracilor. Se spune că o comoară pe care el a ascuns-o a rămas încă nedescoperită.

Timp de peste 300 de ani, Sulina a fost un loc de refugiu al piraţilor care jefuiau corăbiile venite din Occident.

Sursă: europafm.ro