Două ţinte necunoscute s-au apropiat de Insula Şerpilor, relatează Serviciul de Grăniceri al Ucrainei pe pagina sa de Facebook.
Invadatorii ameninţă că vor cere ca militarii detaşamentului de frontieră Izmail să se predea. Agresorul a folosit canalul de comunicare internaţional pentru siguranţa navigaţiei.
Insula Şerpilor se află la cincizeci de kilometri est de gura Dunării la extremitatea vestică a Mării Negre. Serviciul de Frontieră ucrainean raportează, de asemenea, că aeronave şi echipamente nemarcate atacă de la graniţa cu Belarus. Forţele armate ucrainene luptă aprig împotriva unor bombardamente masive ale unor infrastructuri ale artleriei ruse, anunţă joi un consilier al preşedintelui Volodimir Zelenski. Pe de altă parte, locuitori ai Kievului se refugiau la metrou, pentru a-şi ”salva” viaţa. Tancuri ucrainene au intrat joi în oraşul Mariupol, după ce preşedintele rus Vladimir Putin a autorizat o operaţiune militară în Ucraina.
Istoria din larg
Situată în Marea Neagră, la 45 kilometri de ţărm, stânca uriaşă, care poartă denumirea de Insula Şerpilor, este cea mai mare dintre puţinele insule ale Mării Negre, pe lângă Sacalin, apărută în valuri în anul 1897, situată la sud de gura de vărsare a braţului Sfântu Ghorghe, Kefken, în partea de sud a mării, la 50 mile marine de strâmtoarea Bosfor, câteva mici insuliţe şi stânci la sud de Burgas, fie la nord, la intrarea în limanul Berezan, aici aflându-se mica insulă Berezan.
Insula Şerpilor este situată la 45° 15ʹ 53 ʺ latitudine nordică şi 30° 14ʹ 41ʺ longitudine estică, la nord de Sulina. Suprafaţa insulei este de 17 ha. În antichitate, ea a avut o întindere mai mare, efectul distructiv al valurilor reducând-o la aceste dimensiuni. Privită de la distanţă, ea îmbracă forma unei stânci uriaşe care se luptă cu valurile. Ţărmurile sunt înalte şi se termină cu faleze impunătoare, ceea ce dă insulei aspectul unei cetăţi înconjurate cu ziduri de piatră.
Unele dintre faleze au fost presărate cu râpi adânci şi chiar cu peşteri, însă furia valurilor a făcut ca acestea să dispară. Despre istoria zbuciumată a acestui pământ cândva românesc ne vorbeşte dr. Dominuţ I. Pădurean în cartea sa „Insula Şerpilor“. Primul scriitor antic care a menţionat Insula Şerpilor sub numele de Insula Albă a fost Arktinos din Milet în anul 777 î. Hr., în lucrarea sa Aethiopidia.
În izvoarele literare, istorice, cartografice această insulă legendară a apărut consemnată sub mai multe deumiri: Achillea, Achilles, Cezaria, Fadunisa, Ilanada, Insula Albă, Insula cu şerpi, Insula lui Achille, Levca, Nisi, Rubea, Zmeinoi. Tărâmul şerpilor Denumirea de Insula Şerpilor este utilizată oficial începând cu secolul al XIX-lea, anul 1868. Denumirea se trage de la şerpii care dominau fauna de altădată a insulei.
George Popa Lisseanu scria că insula mişună de şerpi negri, iar autorul primei schiţe monografice a insulei, Raul Călinescu, spunea în 1931 că în zona litorală a insulei găsim în plus şarpele de apă, inofensiv, care se găseşte şi pe platou şi de la care se trage numele insulei, atât în româneşte, cât şi în greceşte, turceşte şi ruseşte.
Legenda lui Ahile
În Antichitate a existat şi versiunea conform căreia cenuşa eroului Ahile a fost îngropată în insula Leuke – albă. Alţii avansează că aici a fost înmormântat poetul nepereche, Ovidius. „Mormântul lui Ovidiu se află pe o insulă din Pont“, spunea Giovanni Boccacio, în „Viaţa lui Dante“. În anul 1823, insula a fost cercetată minuţios pentru prima dată, din ordinul amiralului Samuel Grieg, comandantul flotei ruse din Marea Neagră. Astfel s-a realizat prima hartă a insulei. Tot atunci s-a descoperit faptul că aici a existat un templu antic închinat lui Ahile.
Sursă: Adevărul.ro
