La două săptămâni după publicarea reportajului despre condițiile insalubre din Secția de Urologie a Spitalului Militar „Carol Davila” – gândaci, mucegai, pereți scorojiti, robineți ruginiți și toalete murdare – am revenit pe teren pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva. Răspunsul este scurt: nimic.
Același peisaj dezolant în Secția de Urologie a Spitalului Militar
Caloriferele ruginite și pline de praf, pereții scorojiți, mucegaiul din colțurile încăperilor, robineții ruginiți și mizeria din băi compun același peisaj dezolant pe care l-am găsit și la prima vizită.
Un loc unde pacienții sunt nevoiți să își caute vindecarea în mijlocul unei imagini care seamănă mai degrabă cu o clădire abandonată decât cu un spital universitar de urgență.
Reacția conducerii spitalului
Între timp, conducerea spitalului ne-a transmis un răspuns oficial la solicitarea noastră. Documentul, semnat de Biroul de Informare și Relații Publice, abundă în justificări și explicații tehnice, care nu schimbă cu nimic realitatea din saloane:
„În prezent, dezinsecția în cadrul unității noastre se face lunar, sau la cerere – dacă se constată că tratamentul nu a fost eficient, în baza unui contract de prestări servicii. Atât deșeurile menajere, cât și cele biologice, sunt colectate de pe secții în baza unui orar prestabilit, această activitate desfășurându-se sub monitorizarea asistentei șefe/ asistentului șef din fiecare secție, a Directorului de Îngrijiri Medicale și a Șefului SPIAAM.”
În loc de asumarea unor măsuri concrete și urgente, conducerea invocă vechimea clădirilor:
„Spitalul Universitar de Urgență Militar Central funcționează în actuala locație din anul 1889, majoritatea clădirilor care îl compun fiind monumente istorice. La nivelul unității noastre este aprobat un program multianual de consolidare și modernizare a clădirilor, lucrările fiind demarate pe etape, astfel încât să nu fie perturbată, pe cât posibil, desfășurarea activității medicale specifice.”
Oficialii mai precizează că „Pavilionul B2, în care este amplasată Secția Clinică Urologie, este cuprins în cadrul unui obiectiv de investiție, iar lucrările de intervenție la acesta vor fi demarate în perioada următoare. Secția Clinică Urologie este în curs de relocare în vederea asigurării unui act medical de calitate.”
Doar că aceste planuri, prezentate în termeni generali, nu schimbă cu nimic prezentul. Pacienții își petrec în continuare zilele și nopțile în saloane cu pereți scorojiți și mucegai, în băi cu robineți ruginți și toalete murdare.
„Obiective de investiție” și „planuri de reparație”
Conducerea recunoaște, de asemenea, că „la pavilioanele/ clădirile care sunt cuprinse în cadrul unui obiectiv de investiție nu mai pot fi făcute decât lucrări de întreținere”, iar anual „la nivelul instituției este elaborat și aprobat un plan de reparații curente aferent întregului patrimoniu imobiliar, care însumează o suprafață de aproximativ 30.000 de metri pătrați. Pe baza acestui plan sunt derulate intervenții de reparații și întreținere, în funcție de necesități și de prioritățile stabilite”.
Pe hârtie, totul pare planificat și controlat. În realitate, însă, pacienții continuă să respire aerul umed al saloanelor cu mucegai, să folosească toalete insalubre și să aștepte să intre la consultație lângă calorifere ruginite.
În fața acestor imagini, răspunsul oficial nu face decât să confirme ruptura dintre birourile administrative și realitatea din teren: documentele vorbesc despre „planuri multianuale” și „obiective de investiție”, în timp ce pacienții trăiesc în mizeria de zi cu zi.
