Vicepremierul Dragoș Anastasiu a declarat duminică, într-o conferință de presă organizată la Palatul Victoria, că își dă demisia din funcția deținută în Guvern.
Decizia vine după ce în spațiul public au apărut informații conform cărora firma acestuia ar fi oferit mită, timp de opt ani, unei angajate de la ANAF.
„Îmi este clar că în acest climat nu mai pot să ajut, pentru că indiferent ce aș spune, indiferent ce aș face va continua procesul de denigrare”, a transmis Dragoș Anastasiu în cadrul conferinței.
El a ținut să precizeze că plecarea sa nu trebuie să pună capăt planurilor de reformă inițiate de premierul Ilie Bolojan.
„Am luat câteva zile de gândire, o dată pentru a acumula cât mai multe informații, pentru a avea răspunsurile la cât mai multe întrebări și pentru a reflecta cu privire la cea mai bună decizie pentru a nu periclita Guvernul României și chiar și pe persoana mea fizică”, a adăugat fostul vicepremier.
Reforma bugetară și tensiunile din sistem
În discursul său, Anastasiu a vorbit pe larg despre contextul politic și economic în care activează actualul Guvern, instalat de doar o lună, și despre nemulțumirile generate de pachetul de reforme aflat în derulare.
„Aș vrea să încep cu contextul în care ne aflăm, un guvern care e de o lună instalat, condus de Ilie Bolojan, care este extrem de determinat și de ferm în a face reformele de care România are nevoie. Suntem obligați la reforme, pentru că situația bugetului este una extrem de dură, de tensionată. A fost necesară o frână de mână trasă brusc pentru ca agențiile de rating să nu ne degradeze de la penultimul nivel acceptabil pentru investiții. Această frână a lovit în multe categorii.
Nimeni nu își dorește să afecteze sporurile celor care lucrează la buget, pensiile, bursele, studenții, profesorii, deci multe categorii afectate, un lucru nedorit, dar extrem de necesar și care s-a dovedit a fi util.”
În continuare, Anastasiu a făcut referire la etapa a doua a reformei guvernamentale, care vizează companiile de stat, administrația publică locală și sistemul de sănătate.
„Trebuie să mergem mai departe cu planul de reformă. Suntem în faza pachetului 2, care are mult de-a face cu lipsa de echitate din societate, are de-a face cu risipa și cu eficiența. Sunt măsuri care se iau în zona de sănătate, în zona administrației publice locale și, de asemenea, măsuri de eficientizare a companiilor de stat.
Aici a apărut persoana mea în joc, într-un grup de lucru cu mai multe ministere, proprietarii multor companii de stat, 1.337 de companii, câteva foarte performante, unele care se țin pe linia de plutire și foarte multe care au probleme foarte mari.”
Presiune, reacții publice și scandalul mitei
Fostul vicepremier a atras atenția asupra rezistenței pe care reformele guvernamentale o provoacă în rândul celor afectați.
„Încă sunt multe sinecuri, este un loc pe care dacă îl deranjezi e ca și cum bagi bățul într-un viespar. Ne așteptăm să fie o rezistență foarte mare, să nu fie multe aplauze. Acesta este momentul în care pe mine s-au pus toate reflectoarele, nu este ceva la care să nu ne fi așteptat.
Atunci când deranjezi, lumea reacționează. E și motivul pentru care au plecat o serie de atacuri. Vă readuc aminte reacțiile la un grup de experți care nici măcar nu se formase, era în primă discuție de a fi format, oameni competenți din privat, care au altă viziune.
Vă aduc aminte că pe această zonă România este penalizată cu 330 de milioane de euro, pentru că nu a fost capabilă să operaționalizeze entitatea care se ocupă cu monitorizarea performanțelor și nu a fost capabilă să reducă numărul de interimate în CA.”
„Nu vin să mă poziționez ca victimă”
Anastasiu a relatat în detaliu circumstanțele în care a fost implicată compania sa într-o anchetă economică în urmă cu aproape două decenii, context care a dus în final la acuzațiile de dare de mită.
„N-am venit să mă poziționez ca victimă, ci să vă dau câteva explicații pentru a înțelege contextul. O să încep cu contextul anilor 2005, 2006, 2009, așa cum l-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie care făcea transporturi internaționale, avea suficient de multe autocare, mulți angajați, o activitate care este în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA.
Aș vrea să vă povestesc relația noastră cu statul român la acel moment. Trei ani de zile compania mea a fost anchetată de poliția economică, cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat la un control la graniță al câtorva autocare ale subantreprenorilor noștri că erau mai mulți pasageri decât bilete prezente. Au venit să verifice ultimii cinci ani, 500.000 de bilete, era un munte de cutii.”
„A trebuit să decidem: faliment sau compromis”
Vicepremierul a explicat cum, în contextul unei presiuni financiare intense, firma sa a ajuns să accepte „propunerea” venită din partea unei inspectoare.
„Trei oameni au lucrat la Poliția Economică trei ani, timp în care rambursarea de TVA a companiei noastre a fost blocată, că așa era regula, și se adunaseră bani mulți, depășeam un milion de euro. Venise criza financiară. Pe autocarele noastre, jumătate din pasageri. Fiecare cursă era o pierdere, acum mergeam cu 25-30 de pasageri.
Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei. După trei ani și ceva am fost chemat și mi s-a spus: Nu avem absolut nimic ce să vă reproșăm. Pe un sens aveți mult mai multe bilete decât avem noi evidențe, pe alt sens aveți ceva mai puține, dar per total aveți mult mai multe în înregistrări decât în acele evidențe de la Poliția de Frontieră, care oricum erau neopozabile justiției.
Am fost privit în ochi și mi s-a spus: După trei ani de anchetă eu nu pot să închid pur și simplu acest dosar, voi propune începerea urmăririi penale, nu pot închide dosarul pentru că s-a lucrat prea mult la el. Motiv pentru care s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva mea (…).”
„Am fost declarat șpăgar”
Anastasiu a vorbit și despre percepția publică creată în urma acuzațiilor, explicând că faptele s-au încadrat într-un tip de comportament de „supraviețuire”, nu de „îmbogățire”.
„Inspectoarea ne-a spus că e grav și are o propunere constructivă: Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe toate evidențele, le refaceți, ștate de plată de mii de persoane timp de cinci ani, și vedem ce iese – sau închidem acum controlul și vă recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face lucrurile să se întâmple în așa fel încât să avem evidențele la zi.
Acesta e un moment în care eu și partenerul a trebuit să decidem ce facem. Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs șantajului, să dau curs propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre pe care el o gestiona și de aici încolo cred că lucrurile sunt clare în rechizitoriu. Eu nu l-am avut la momentul respectiv.”
„A fost o șpagă de supraviețuire”
În finalul declarației, Anastasiu a vorbit despre două tipuri de șpăgi.
„Am fost declarat șpăgar, aș vrea să vă spun din start că s-a făcut un studiu cu privire la șpăgi în România – există două tipuri, șpăgi de supraviețuire și șpăgi de îmbogățire. În anii `90 era cu plicul sau cu geamantanul, din anii 2000 lucrurile s-au mai sofisticat, se merge cu contracte de consultanță.
Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire. În perioada de timp în care au continuat aceste contracte, facturi neplătite, în toată perioada asta a fost zona de frică și supraviețuire. În toată această perioadă compania mea a plătit 75 de milioane de RON impozite la stat.
Nu a fost nicio secundă, dar nicio secundă, evaziune fiscală. Avem toate veniturile înregistrate, toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme. În niciun moment nu a fost vorba de zona cealaltă, care se cheamă îmbogățire.”
„Asta este imaginea pe care, cu cea mai mare sinceritate, o pun pe masă. Cu privire la calitatea mea, s-a născut o dispută dacă am fost martor sau denunțător. Eu vă spun ce știu eu, interpretări juridice nu fac. Nu eu am semnat un denunț, eu sunt am fost martor și așa se vede în tot rechizitoriul. Nu am mințit când am zis ca am fost martor”, a declarat Anastasiu.
