Un cutremur cu magnitudinea de 8,8 a zguduit miercuri estul Rusiei, la ora 11:25, provocând panică în regiunile de coastă ale Pacificului.
Deși a fost unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate vreodată, temutul tsunami care ar fi putut devasta zona nu s-a produs la amploarea anticipată. Milioane de oameni au fost totuși evacuați, amintindu-și de catastrofele din 2004, în Oceanul Indian, și din 2011, în Japonia – ambele declanșate de cutremure cu magnitudini similare.
Peninsula Kamceatka, o regiune unde au loc cutremure puternice în fiecare an
De data aceasta, valurile generate au fost mai mici, de până la 4 metri în unele zone, provocând pagube moderate. Peninsula Kamceatka, unde s-a resimțit puternic seismul, se află pe așa-numita „Centură de Foc a Pacificului”, o regiune cu numeroase cutremure și vulcani activi.
Potrivit British Geological Survey, 80% dintre seismele lumii se produc de-a lungul acestui arc tectonic. În largul coastelor rusești, placa Pacificului se deplasează cu aproximativ 8 cm pe an, intrând în contact cu microplaca Ohoțk, ceea ce face zona extrem de vulnerabilă la cutremure majore.
Procesul de subducție, prin care placa oceanică densă se scufundă sub una mai ușoară, generează de multe ori tensiuni uriașe. Acestea pot fi eliberate brusc, declanșând așa-numitele cutremure megathrust.
„Când ne gândim la cutremure, ne imaginăm epicentrul ca un punct mic pe hartă. Cu toate acestea, în cazul cutremurelor de o asemenea amploare, falia se rupe pe o distanţă de sute de kilometri”, a explicat dr. Stephen Hicks, lector de seismologie la University College London.
„Această deplasare şi suprafaţă vastă a faliilor generează cutremure de magnitudine atât de mare”, a adăugat el.
Exemplele cele mai cunoscute de astfel de cutremure sunt cele din Chile, Alaska și Sumatra. Iar Kamceatka nu este străină de asemenea fenomene: în 1952, un seism de 9,0 magnitudine a lovit la doar câțiva kilometri de epicentrul celui produs miercuri, potrivit US Geological Survey.
De ce tsunamiul produs ieri nu a fost atât de puternic precum era așteptat
Deși cutremurul de acum a produs un tsunami, valurile nu au atins dimensiunile devastatoare ale celor din 2004 și 2011. „Înălţimea valurilor tsunami este influenţată şi de configuraţia locală a fundului mării în apropierea coastei şi de (configuraţia) terenului în care ajunge”, a explicat prof. Lisa McNeill, de la Universitatea din Southampton.
„Aceşti factori, împreună cu densitatea populaţiei de pe coastă, influenţează gravitatea impactului”, a mai precizat ea.
Raportul Serviciului Geologic al Statelor Unite arată că seismul s-a produs la o adâncime de 20,7 km, ceea ce ar fi putut contribui la valuri mai mari. Totuși, există și ipoteza că adâncimea reală ar fi fost mai mare. „O posibilitate este că modelele pentru tsunami au luat în calcul o estimare conservatoare a adâncimii cutremurului”, a declarat dr. Hicks pentru BBC.
„Potenţial, cutremurul s-ar putea să fi fost plasat cu încă 20 de kilometri mai adânc, ceea ce ar reduce considerabil amplitudinea valurilor tsunami”, a adăugat el.
Un rol important în limitarea tragediei l-au avut sistemele moderne de avertizare timpurie. După lecțiile dure învățate în 2004, când peste 230.000 de oameni și-au pierdut viața în 14 țări din Oceanul Indian, statele din Pacific au investit masiv în centre de monitorizare a tsunamiurilor. Acestea transmit rapid alerte pentru ca populația să se evacueze în siguranță.
Cu toate acestea, oamenii de știință atrag atenția că nu există metode precise de a prezice momentul exact al unui cutremur. „Deşi putem utiliza viteza de deplasare a plăcilor tectonice, GPS-ul pentru a măsura mişcările actuale şi momentul în care au avut loc cutremurele anterioare, putem folosi aceste informaţii doar pentru a face previziuni privind probabilitatea unui cutremur”, a explicat prof. McNeill.
Serviciul Geofizic al Academiei Ruse de Ştiinţe a anunțat că va continua monitorizarea regiunii, deoarece replicile ar putea persista și în următoarea lună.
