Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (UBB), una dintre cele mai mari instituții de învățământ superior din România, a intrat în ultimii ani într-o serie de tranzacții imobiliare care ridică semne de întrebare.
În 2021 și 2022, UBB a cumpărat două hoteluri clujene – Opera Plaza și Onix – pentru care a plătit, din bani publici, peste 14 milioane de euro, potrivit Libertatea.
Sumele au fost asigurate de Ministerul Educației, pe baza unor evaluări realizate de persoane cu legături directe cu universitatea. Ulterior, pentru reamenajarea spațiilor, au fost atribuite contracte unor firme clujene cu un istoric consistent de lucrări finanțate din bani de stat.
Oficial, rectoratul a justificat achizițiile prin lipsa spațiilor de predare și necesitatea îmbunătățirii infrastructurii academice. Neoficial însă, ceea ce se conturează este o schemă în care două afaceri private aflate în dificultate financiară au fost „salvate” prin fonduri publice, iar companiile de construcții abonate la contracte și-au asigurat noi lucrări.
Rectorul Daniel David: două mandate și un minister
Deciziile privind achizițiile au fost luate în perioada în care rector al UBB era Daniel David. Acesta a fost ales în martie 2020 și reales în februarie 2023, fără contracandidat, declarând atunci că „rezultatul demonstrează aprecierea comunității academice pentru primul meu mandat”.
Ulterior, David a devenit ministru al educației, autosuspendându-se din funcția de rector. Tranzacțiile rămân însă strâns legate de perioada sa de conducere a universității.
Într-un context economic dificil pentru HoReCa, marcat de restricțiile pandemiei, UBB a cumpărat Opera Plaza cu 9,5 milioane de euro și Hotelul Onix cu 4,6 milioane de euro. Evaluările au fost făcute de Alexandru Gliga, expert ANEVAR și cadru didactic asociat al UBB – detaliu care ridică întrebări privind independența și imparțialitatea expertizei.
Opera Plaza – costuri duble pentru transformare
Cazul Opera Plaza este cel mai vizibil. Hotelul de 5 stele a fost achiziționat pentru a găzdui Facultatea de Drept, sub pretextul că universitatea se confruntă cu lipsă de spații. Rectorul declara atunci: „Sunt câteva facultăți unde avem cu cel puțin 25% mai mulți studenți față de acum zece ani, așa că am cumpărat noi clădiri dintr-o nevoie stringentă, nu ca investiție”.
În realitate, numărul de studenți la Drept scăzuse în 2021, anul achiziției. Situația s-a schimbat abia în 2023, când cifra de școlarizare a crescut, mai ales pe locuri cu taxă.
În plus, costurile de reamenajare au explodat: de la o estimare inițială de 4,8 milioane de euro, lucrările au ajuns la 8,2 milioane de euro – aproape cât prețul de achiziție al clădirii. Contractul a revenit firmei Axial Construct Invest, companie cu zeci de contracte publice în valoare de aproape 100 de milioane de euro.
Cu alte cuvinte, universitatea a plătit aproape dublu pentru a transforma o clădire achiziționată deja la un preț considerabil.
Onix: tranzacție în beneficiul familiei Baciu
Al doilea caz, Hotelul Onix, a urmat un scenariu similar. UBB a plătit 4,6 milioane de euro pentru clădire, intenționând să mute aici Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) și, parțial, Sociologia.
Problema e că rapoartele de expertiză tehnică indicau clar: unul dintre corpurile hotelului nu putea fi transformat în săli de curs, iar celălalt permitea doar activități pentru grupuri mici. Cu toate acestea, universitatea a mers înainte cu achiziția.
Beneficiarii direcți: familia Baciu, proprietarii hotelului, care acumulaseră datorii de circa 600.000 de euro. Practic, vânzarea către UBB le-a permis să scape de presiunea financiară.
Lucrările de reamenajare au fost atribuite unei asocieri de firme cu experiență în contracte publice, pentru o valoare inițială de 460.000 de euro. Există însă precedentul Opera Plaza, unde suma finală a depășit cu mult estimarea.
Critici și justificări
În documentele oficiale, Ministerul Educației preciza că toate operațiunile „se implementează în condiții de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate, pe răspunderea exclusivă a ordonatorului de credite”. Cu alte cuvinte, responsabilitatea cade pe rectorul Daniel David, care a semnat pe propria răspundere că tranzacțiile sunt în regulă.
Totuși, analiza efectelor arată altceva:
- – două hoteluri private cu datorii au fost vândute către stat;
- – proprietarii și-au rezolvat problemele financiare;
- – firmele de construcții abonate la bani publici au câștigat noi contracte;
- – studenții încă nu beneficiază în mod direct de noile spații, în timp ce costurile cresc constant.
Bani publici pentru mediul privat?
Cele două achiziții însumează aproape 23 de milioane de euro (inclusiv lucrările de modernizare), bani care provin din fonduri publice destinate educației.
Întrebarea care rămâne este dacă aceste sume au fost folosite în interesul real al universității și al studenților sau dacă, sub umbrela „modernizării infrastructurii”, au fost de fapt direcționate către mediul privat, salvând afaceri cu probleme și alimentând contractele unor firme de construcții.
Astfel, ceea ce trebuia să fie o investiție în viitorul studenților riscă să devină un exemplu clasic de cum fondurile publice pot fi deturnate subtil pentru a rezolva dificultățile financiare ale unor jucători din piața privată.
